Și eu ce fac cu viața mea? Gânduri de la 30 de ani.

Zilele trecute am împlinit 30 de ani – o vârstă până la care am auzit că ,,trebuie” musai să bifez multe lucruri: job stabil, căsătorie, copii, casa mea.

Deși nu mi-a pus nimeni în mână lista asta, ea pare să fie scrisă peste tot și mulți dintre noi ajungem (mai mult sau mai puțin conștient) să încercăm să o bifăm. Atunci când simțim că nu o bifăm ,,la timp” (adesea însemnând înaintea celorlalți) ajungem să ne luptăm cu senzația de eșec și rușinea că suntem în urmă.

👉 Știi care e problema majoră?

Că riscăm să ne petrecem viețile bifând liste pe care nu le-am scris noi. E ca și cum ai merge la cumpărături și cineva ți-ar da la intrare o listă cu lucruri de care ,,ai nevoie”. Nu te întrebi dacă ai nevoie de ele sau dacă le vrei. În schimb, începi să le cauți alergând printre rafturi. Te străduiești să le găsești pe toate, le plătești la casă și le cari acasă. Poate chiar te mândrești că ai reușit.

Apoi ajungi în bucătăria de acasă și habar nu ai ce să faci cu toate lucrurile alea. Ba chiar îți dai seama că pe unele nu le vrei. Poate îți era poftă de un tiramisu, dar te-ai trezit cu ingrediente de plăcintă, 2 cartofi și un avocado.

❌Viața trăită după rețetele altora

Când trăiești viața după liste stabilite de alții riști să ajungi în aceeași situație:

·       obosit după ce ai alergat după lucruri pe care nu le vrei și de care nu ai nevoie ·       confuz și pierdut întrebându-te ce să faci cu ele și de ce nu-ți aduc fericirea la care sperai.

Poate să apară, din păcate, o formă dureroasă de dezamăgire: nu față de lume, ci față de propriile alegeri – când îți dai seama că n-au fost, de fapt, ale tale.

✨ Dar știi care e vestea bună?

Poți să arunci lista aia. Poți să scrii alta. Poate că o parte din lucruri rămân. Poate nu.
Poate nici nu știi cu ce să începi – și asta e perfect în regulă. Poți începe cu o perioadă de explorare, cu întrebări, cu încercări, cu pași mici în direcții care simți că-ți aparțin și merită încercate.

Fiecare are propriul drum prin viață. Nu ești prea devreme sau prea târziu când tu îți ești principalul reper. Ești un om unic cu o viață unică, iar asta mi se pare absolut fascinant.

📌De unde să începi?

Ei bine, s-ar putea ca drumul să nu fie tocmai scurt sau ușor, însă e important. E drumul tău spre o viață împlinită.

Începe prin a-ți adresa două mari categorii de întrebări:

(1) Ce lucruri mi s-a spus că trebuie să bifez și câte dintre ele sunt cu adevărat importante pentru mine?

(2) Ce aș face dacă aș putea să fac orice, fără teamă de ce crede lumea sau alte limitări?

S-ar putea să nu ai răspunsul complet. Dar o să fii cu un pas mai aproape de a-l găsi și fiecare pas din drumul spre o viață împlinită contează.

Dacă îți dorești un partener de drum în această călătorie, mă poți contacta pentru o primă ședință (online sau fizic în Cluj-Napoca).